Actuellement indisponible.
Nous ne savons pas quand cet article sera de nouveau approvisionné ni s'il le sera.
Vous l'avez déjà ?
Repliez vers l'arrière Repliez vers l'avant
Ecoutez Lecture en cours... Interrompu   Vous écoutez un extrait de l'édition audio Audible
En savoir plus
Voir cette image

DE CE ESTE ROMANIA ALTFEL (Roumain) Broché – 2011


Voir les formats et éditions Masquer les autres formats et éditions
Prix Amazon
Neuf à partir de Occasion à partir de
Broché, 2011
"Veuillez réessayer"

Offres spéciales et liens associés

Aucun appareil Kindle n'est requis. Téléchargez l'une des applis Kindle gratuites et commencez à lire les livres Kindle sur votre smartphone, tablette ou ordinateur.

  • Apple
  • Android
  • Windows Phone
  • Android

Pour obtenir l'appli gratuite, saisissez votre adresse e-mail ou numéro de téléphone mobile.




Détails sur le produit

Commentaires en ligne

Il n'y a pas encore de commentaires clients sur Amazon.fr
5 étoiles
4 étoiles
3 étoiles
2 étoiles
1 étoiles

Commentaires client les plus utiles sur Amazon.com (beta)

Amazon.com: HASH(0x9ccdcf3c) étoiles sur 5 1 commentaire
1 internautes sur 1 ont trouvé ce commentaire utile 
HASH(0x9ce42d38) étoiles sur 5 Eterna si fascinanta Românie... 15 mai 2014
Par Stelona - Publié sur Amazon.com
Eu vocea aceasta care încearcă să pună un diagnostic incurabilei Românii o cunosc foarte bine. E vocea care se ridica, acum aproape 150 de ani, „În contra direcției de astăzi din cultura română“, e vocea care se înduioșa lăcrimos, cam tot pe-atunci, de soarta „țărișoarei“ ce continua să rămînă și la începutul secolului al XX-lea aceeași „țară tristă, plină de umor“, și împotriva moravurilor căreia un mare interbelic spunea un „Nu“, hotărît, în timp ce altul, respingîndu-i dezgustat apatia, afirma: „Nu pot iubi decît o Românie în delir.“

La urma urmei, e vocea mea, chinuindu-se să exprime mai puțin articulat aceleași adevăruri. Încercînd să pună degetul pe rană, doar-doar demonul românismului s-o exorciza printr-o recunoaștere cinstită a multelor sale păcate. Din acest punct de vedere, bine zicea Cristian Ghinea că eseul lui Lucian Boia seamănă cu o terapie, deși asta e cam singura afirmație valabilă într-o recenzie ale cărei strîmbături din nas sînt cumva contracarate de un titlu lejer incoerent si cu aere de geniu plictisit de amuzamentele plebei („O carte altfel. Banală ca un talk show“).

Bineînțeles că nu m-am putut abține să răsfoiesc un pic net-ul ca să văd reacțiile critice la apariția cărții. Si am văzut de toate, de la polemici punctuale cu argumente contra unor idei citate, nu enunțate de autor (d. e. contrazicerea afirmației lui A. D. Xenopol despre cucerirea Daciei din greșeală), cînd nu sînt de-a dreptul rizibile (negarea superiorității Bulgariei asupra României pe motiv că președintele actual e... un fost bodyguard – Mircea Vasilescu, „Si dacă România nu e altfel?“), pînă la aprecieri care ar fi fost exhaustiv laudative dacă autorul, în opinia criticului, ar fi luat o atitudine clară cu privire la viața politică actuală (Dan Tapalagă, „De ce este România altfel ? Un excelent eseu cu final neinspirat“). Cel mai echilibrat articol mi s-a părut cel al lui Ovidiu Gherasim-Proca, „De ce este România altfel. Note despre ultimul bestseller al lui Lucian Boia“, în ciuda titlului ușor depreciativ. Căci, dacă „De ce este România altfel“ e un bestseller, e, ca să împrumut o sintagmă a lui Umberto Eco, „un bestseller de calitate“. O carte care nu-si propune să fie un studiu științific (și nu înțeleg de ce continuă să i se reproșeze aceasta, în ciuda evidenței), ci un eseu care construiește o imagine personalizata a românismului.

Plină de adevăruri inconfortabile și de mici exagerări ca să se înțeleagă mai bine ideea, fără doar și poate că imaginea asta doare, chiar dacă, așa cum încercam să sugerez la început, nu e nici pe departe nouă. Ce, nu se știa că avem mania exagerărilor si tendința de a ne crede buricul pămîntului cu care contracarăm umilința lipsei de originalitate și de glorie (Boia vorbește mai ales de școala noastră de pictură, dar eu îmi amintesc și de diagnosticul la fel de necruțător pe care-l punea Eugen Ionesco literaturii române)? N-am transformat peșcheșul și furtul de idei în sport național (paginile despre circuitul pachetului de Kent în comunism și despre doctoratul lui Ponta sînt savuroase)? Nu se transformă România treptat într-o mare mahala unde țipă manelele si prostul gust? Etc. Etc. Etc.

Instalat confortabil în zona gri al lui și... și..., nu pentru că are l’embarras du choix ci pentru că îi place să-și lase mereu o portiță de scăpare că... nu se știe niciodată, crescut în „cultura supunerii“ care l-a învățat să simuleze că acceptă totul ca să facă apoi tot ce știe el, lipsit de simț civic dar devenind sforăitor patriotic cînd bon lui semble, românul rămîne o figură pitorească, greu de înțeles de către un occidental, căci lipsindu-i vizionarismul marilor proiectelor civilizatoare se instalează oarecum confortabil în realitatea imediată unde prietenii de azi sînt dușmanii de mîine, unde categoriile morale sînt adaptabile intereselor personale, unde nimic din ce se întîmplă nu e definitiv. Si cum-necum, se descurcă, în ciuda vicisitudinilor sociale, a crizelor economice, a politicii înșelătoare...

La urma urmelor, o spunea si Petre P. Carp: „România are atît de mult noroc că nu-i mai trebuie si oameni politici.“
Ce commentaire a-t-il été utile ? Dites-le-nous

Rechercher des articles similaires par rubrique


Commentaires

Souhaitez-vous compléter ou améliorer les informations sur ce produit ? Ou faire modifier les images?